Creșterea tomatelor în solarii

by admin on June 8, 2011


Cultura tomatelor în solarii:

Una dintre principalele culturi din solarii sunt tomatele. Există două cicluri de cultură: ciclul scurt, care ţine de la 20 martie – 5 aprilie, până la 15 – 20 iulie iar ciclul lung se înfiinţează la aceeaşi dată cu ciclul scurt, dar desfiinţarea culturii se face în jur de 15 – 20 septembrie.

Ciclul scurt se practică în special în sudul şi vestul ţării, folosind cei mai timpurii hibrizi.

Folia
Este bine să folosiți o folie de bună calitate, cu o grosime de minim 125 de microni (0,12mm), folie care să aibă calități de protecție împotriva UV(ultraviolete), IR (infrarosii) si sa aiba un factor de rezistenta la elongatie (rupere, intindere) bun – 550% pe lungime si 650% transversal. Atenție la transmisia luminii. Plantele au o transmisie a luminii excelentă…….verificați să fie minim 85% la un strat de folie sau 75% la 2 straturi de folie. Unii producători comercializează folie tratată împotriva condensului. Este eficientă dar nu sperați ca acea pelicula pulverizată pe folie să țina mai mult de câteva luni.

Solul
Pregătirea solului din solar începe din toamnă cu defrişarea culturii anterioare. Se adună şi se scot din solar toate resturile vegetale, spalierul.

Fertilizarea solului : fertilizarea de bază se face cu 50 – 70 t/ha gunoi de grajd descompus, aplicat o dată la 2 – 3 ani.  În general, puteţi lua în considerare următoarele cantităţi de îngrăşăminte necesare într-un sol cu un nivel scăzut de fertilizare, la o producţie estimată de 60 tone/ha: 192 kg/ha azot (N), 180 kg/ha fosfor (P) şi 400 kg/ha potasiu (K) ca ingredienţi activi. Aceasta înseamnă aplicarea a 570 kg cu 34 % azotat de amoniu, 900 kg cu 20 % super-fosfat şi 800 kg cu 50 % sulfat de potasiu la hectar. Gunoiul de grajd, ¾ din cantitatea totală de fosfor şi jumătate din cantitatea de potasiu trebuie aplicată ca fertilizare de bază. Restul trebuie aplicat ca fertilizare starter şi apoi eşalonat. 1/3 din cantitatea de azot trebuie aplicată ca fertilizare starter, iar restul eşalonat, de 3 – 4 ori de-a lungul perioadei de creştere.
Mobilizarea adâncă a solului la 28 – 30 cm se face cu un motocultivator sau prin săpare la cazma, pe suprafeţele mai mici. O dată la 3 – 4 ani este bine să se facă subsolajul la adâncimea de 40 – 50 cm.
În eventualitatea folosirii solarului cu salată, spanac sau ceapă verde se continuă cu mărunţirea terenului, modelarea în straturi înălţate şi înfiinţarea acestor culturi.

Solul se mărunţeşte cu freza şi se dezinfectează cu 30 kg/ha Lindatox 3 sau Galithion 20 – 25 kg/ha.
Cu 6 – 8 zile înainte de plantare, terenul se erbicidează cu 6 l/ha Galex 500 EC sau Treflan 4 – 6 l/ha, în 450 – 500 l apă/ha. Treflanul se încorporează în sol la adâncimea de 8 – 10 cm.Terenul se modelează în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 94 cm sau în biloane echidistante la 70 cm.

Răsadurile
Ţinând seama de data plantării şi de vârsta răsadului în jur de 50 – 60 zile, semănatul se începe din a treia decadă a lunii ianuarie.
Se seamănă în lădiţe sau pe strat nutritiv, folosind circa 250 gr sămânţă pentru 1 ha
Răsadurile se produc în sere înmulţitor, în răsadniţe calde sau în sere încălzite, acoperite cu plastic. Răsadurile se repică în ghivece din plastic de 8 cm sau cuburi nutritive de 7x7x7 cm, la apariţia primei frunze adevărate.
Se aplică lucrări obişnuite de îngrijire. Tratamentul cu Cycocel 0,1 % previne alungirea răsadurilor. O atenţie deosebită trebuie acordată călirii răsadurilor, cu 10 – 12 zile înainte de plantare, ţinând seama că în solar temperaturile sunt mai reduse.

Plantarea
Înainte de plantare răsadul se udă bine, se tratează cu Mycodifol 0,2 % sau oxiclorură de cupru 0,5 % şi cu Decis 0,05 %.
Plantarea se face între 20 şi 25 martie în zonele mai sudice şi până pe 5 aprilie în zonele mai nordice, când în sol se menţine constantă temperatura de 10 – 120 C.
Plantarea se face manual, cu 1 – 2 cm mai adânc. Distanţele de plantare sunt de 70-80 cm între rânduri şi 30 cm pe rând la ciclul scurt; 35 cm pe rând la ciclul prelungit.
După plantare răsadul se udă local cu 0,5 – 1 l apă la fiecare plantă, pentru a nu răci solul.
Lucrările de îngrijire prezintă o complexitate mai mare decât în câmp.
Completarea golurilor se face în primele 10 zile de la plantare cu răsad din acelaşi hibrid, păstrat în acest scop, pentru a realiza o cultură încheiată.
Solul se menţine afânat şi curat de buruieni prin praşile repetate, aplicate manual sau mecanice (la începutul culturii). Primul prăşit manual se face la 10 – 12 zile de la plantare. Următoarele praşile se repetă la interval de 10 – 15 zile, în funcţie de nevoie.
Fertilizarea fazială se face în două etape: la legarea fructelor în prima inflorescenţă şi la a doua inflorescenţă. La tomatele cultivate în ciclul scurt se aplică o fertilizare cu 300 kg/ha azotat de amoniu la legarea fructelor din etajul al treilea, care se repetă la legarea celei de a cincea inflorescenţă, dar la ciclul prelungit.

Irigațiile :

Aveți 2 tipuri de sisteme de irigatii eficiente disponibile: prin micro-aspersie și prin picurare. Ambele pot fi folosite într-un solar. Noi preferam sa folosim sistemele de la Naan Dan Jain produse in Israel, care sunt foarte eficiente si ieftine comparativ cu ce se gaseste la noi pe piata. (vezi preturile la www.seretransilvania.ro )
Tomatele cultivate în solar se irigă diferenţiat, în jur de 10 – 12 udări pentru ciclul scurt şi14 – 16 udări pentru ciclul prelungit. La început normele de udare sunt mai mici (200 – 250 m3/ha pentru a nu răci solul), iar pe măsură ce vremea se încălzeşte şi plantele cresc, normele se măresc la 350 – 400 m3/ha. Norma de irigare este cuprinsă între 4.000 şi 5.500 m3/ha. Irigarea se face pe rigole, dar rezultate mult mai bune se obţin prin folosirea irigării prin picurare, care asigură o distribuţie mai uniformă a apei de udare şi reduce cu 25 – 40 % norma totală de irigare. Irigarea prin picurare poate fi folosită şi la aplicarea îngrăşămintelor. Plafonul minim de umiditate din sol este de 65 – 70 % din IUA.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor se realizează prin aplicarea corectă şi la timp a măsurilor de igienă culturală şi prin tratamente fitosanitare cu substanţe chimice.

Copilitul și cârnitul plantelor : Susţinerea plantelor se face la circa 20 zile de la plantare, pe spalier cu o singură sârmă la ciclul scurt sau  cu sfori mai lungi, susţinute de sârme fixate pe scheletul solarului, la ciclul prelungit.
Săptămânal se face copilitul radical când copilii au maxim 5 cm lungime. La ciclul scurt cârnitul se face după 3 – 4 inflorescenţe iar la cel prelungit după 7 – 8 inflorescenţe.
Defolierea se face repetat, prima imediat după prinderea răsadurilor îndepărtând 1 – 2 frunze de bază. Pe măsură ce frunzele de la bază se îngălbenesc, acestea se îndepărtează.

Tratamentele plantelo
r : Prin tratarea plantelor cu procaină 1 – 2 ppm, la 10 zile după plantare, apoi săptămânal până la 6 iulie, se obţin sporuri de producţie de 21 – 46 % la cea timpurie şi 13 – 30 % la producţia totală.

În condiţii de nebulozitate şi temperaturi scăzute se iau măsuri pentru stimularea polenizării, a legării şi creşterii fructelor. Se foloseşte Tostim – 3,3 %, Atonic LC – 1: 4000 la 20 de zile de la plantare, Noseed 0,1 % sau Tomafix LC – 0,09 %. Inflorescenţele se tratează prin îmbăiere sau pulverizare, când 2 – 4 flori sunt deschise. Lucrarea se repetă la 4 – 5 zile. În mod obişnuit se stimulează primele două inflorescenţe şi numai în situaţii speciale cea de-a III-a.

Pentru a grăbi coacerea fructelor şi creşterea producţiei timpurii se fac tratamente cu Ethrel sau Romthrel, în concentraţie de 250 ppm, când fructele din prima inflorescenţă au diametrul de 2,5 cm.

Dirijarea factorilor de mediu, în special temperatura şi umiditatea se realizează prin aerisire. La început aerisirea se realizează prin deschiderea uşilor de la capetele solariilor, iar în zilele mai călduroase aerisirea se realizează şi prin zona de mijloc a solariilor prin ridicarea, la început, apoi prin înlăturarea completă a foliei pe o lungime de 6 – 8 m.

Recoltarea tomatelor din ciclul scurt în zonele foarte favorabile începe în jurul datei de 20 mai, iar în cele mai puţin favorabile în jur de 5 – 10 iunie.

Pentru consumul intern fructele se recoltează când nuanţa roşie cuprinde 1/3 din fruct, iar pentru export când această nuanţă apare numai în zona din vârful fructului. Recoltarea se face manual, zilnic sau la 2 – 3 zile, se continuă pentru ciclul I până în decada a treia a lunii iulie, iar pentru ciclul prelungit până în septembrie.

Leave your comment

Required.

Required. Not published.

If you have one.